Archive for ufff...

Ce am mai simtit…

Asta e un post despre ce am mai simtit. Nu la ce m-am mai gandit. Nu la ce am mai vazut. Nu la ce am mai experimentat. Nu ce oameni am mai cunoscut. Nu ce chestii am mai mancat. Nu … Nu…

Asta e un post despre ce am mai simtit. Asta e un post despre clipe de fericire. Asta e un post despre atunci cand am zambit tamp minute in sir. Cand am simtit ca mai mult de atat nu am mai iubit niciodata. Cand am simtit ce fain e sa fii iubit. Cand am simtit ce fain e sa iubesti. Asta e un post despre fericire. Despre clipele minunate. Despre noi.

Asta e un post despre ce am mai simtit. Asta e un post despre tristeste. Despre gol. Despre clipele in care nu am mai putut sa mai vorbesc si sa ma misc. Asta e un post despre pesimism. Asta e un post despre … a iti face asteptari in a nu iti face asteptari… Asta e un post despre cand nu am putut sa imi controlez corpul de tristete.

Asta e un post filingos. E un post despre nimic… E cu dedicatie, pentru ca va iubesc!

x x

Happy thoughts!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Happy thoughts!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Comments (1) »

Listele put!

Am scris ieri despre iubitul meu ideal. Dar nu conteaza! Ce conteaza atatea catalogari si categorisiri cand pur si simplu iti place de cineva? Nu mai conteaza nimic. Nu conteaza ca nu e nici 20% din asa cum mi-as dori eu, rational, sa fie. E asa cum e si nu mai conteaza nimic! When you fall in love, nothing else matters… Cacat. Idiot moment sa ma indragostesc, idiot om, idiot orice. Mai am 12 zile sa imi scriu licenta. Si nu pot sa scriu nimic, nu pot sa ma gandesc la nimic altceva. Nu vreau amor nemuritor, nu vreau liste, vreau pur si simplu 2 minute. Atat.

No comment »

Burma VJ

Ieri a fost deschiderea cu cantec a festivalului. Dar de astazi incep proiectiile filmelor, caci ce ar fi un festival de film fara filme, nu? :) Dar cum arata un film ce promoveaza Drepturile Omului?

Diseara de la 18, la Centrul Ceh va fi proiectat Burma VJ. Filmat cu camera ascunsa de catre producatorii sai, documentarul vorbeste despre dictatura militara din Birmania.

“Please use your freedom to promote ours” sunt cuvintele folosite de Aung San Suu Kyi, laureata a Premiului Nobel pentru Pace, inchisa de peste 12 ani.

Peste mari si tari de Romania exista o tara. Birmania pe numele ei. O tara ce traieste in teroare militara. O tara care, desi nu are dusmani externi, isi cheltuie jumatate din bugetul de stat pentru armata… O tara in care doar daca ai indrazni sa citesti acest text, ai fi arestat imediat! O tara ce seamana intr-o privinta cu tara noastra. Si ei, ca si noi, au avut o revolutie – ‘88 si ‘89. Doar ca noi am fost norocosi. La ei nu s-a schimbat mare lucru. Ba, mai grav, situatia s-a inrautatit.

Cum a spus aseara, Ashin Sopaka, dizidentul birmanez, cine ar mai iesi acum in strada stiind ca va fi impuscat? Stiind ca intr-o singura zi se pot omori, fara remuscari, 3000 de oameni? Cine ar mai putea incerca sa schimbe ceva acum? Cum poti sa iesi din cutiuta in care esti inchis, fara sa te ajute cineva din exterior?

Acesta e doar unul dintre cele 35 de filme, 35 de portite catre lumea exterioara. Pe celelale 34 le gasiti aici.

No comment »

Constatare

Citind ce scriu. Realizand ce gandesc ma intreb daca nu cumva oi fi o persoana psihopata. O frustrata irecuperabila. Un om atat de diferit incat devine atat de banal. DAR NU. Analizand mai mult toate starile, sentimentele si gandurile mele, inclin sa cred ca nu sunt nicidecum un sociopat sau ceva de genul.  SUNT UN OM. Asa esti si tu, cititorule care nu ma citesti. O complexitate de te miri cateodata. Cat de dificil este totul…

LaterEdit: Cat de goale sunt cuvintele. Nu redau nici pe departe tot cacatul sufletesc pe care il traiesc.

No comment »

despre

Poate zambesc prea mult

Poate nu stiu sa ascult

Dar simt atat de mult…

Ce ciudat. Ce ciudat. Ce ciudat. Scriu ca ultimul tampit. Ca ultimul oligofren. Ca ultimul om ramas in viata. Doar eu am mai ramas. De ce? De ce? De ce?

Scriu minunat cand scriu. Scriu minunat. Piticii. Nu ma intereseaza sa scriu minunat. Nu ma intereseaza. Piticii. Cat de trist e totul.

Nu mai pot. Nu mai pot. Nu mai pot. De ce ai omorat piticii? Unul cate unul. Unul cate unul. Unul cate unul.

De ce scriu tampeniile astea? De ce nu dorm? De ce nu fac ceva? De ce? De ce? De ce?

Ma duc maine ma marmacie si imi cumpar o viata. 3 in 1. Ca sa pot juca apoi Mortal Kombat partea 7. Am 1000 de ganduri. 10001 pac.

Sunt incoerenta. De ce am blog? De ce scriu? De ce ma gandesc la asta? De ce gandesc? De ce traiesc? De ce mai traiesc? De ce? De ce? De ce? De ce nu mai e minunat? De ce? De ce sunt o instabila? De ce imi place? De ce? De ce?

Scriu pentru mine. Pentru ca e minunat. Minunat. Minunat. Totul e minunat. Read the rest of this entry »

Comments (1) »

existential crisis – greetings from Diana

i don’t know what am i doing. it’s like i don’t know. what to do with my life. i simply can not decide. there are so many alternatives and time just pass by and i am like just looking and doing nothing about it. i just look. i am just like a person from the public in my life. or like a director, but not an actor. i just look and do nothing. and i don’t know what to do. this is a fucked up moment(moment i guess… i know it will pass tomorow and i will forget it and i will live in ignorance again and simply forget my thoughts and just live without doing anything).But it seems like time is just passing by and you do nothing. You are like a simple piece from the system and nothing, nothing. And i am sick of letting time to pass. And i wait. Wait for what? I have to finish my college(s). Sick of going to PR school. I don’t like them. I thought i was integreted there, but i do not belong there. And still… i will recieve a paper and i made a school. wow, i am specialist. and then what? Why do i do that? I want to have time, i want to have more time for everything. I want to take things slower, but i don’t. I just take them all and i can not handle it.

So, what to do doctor? I haven’t said anything. I didn’t tell my parents that i am going to germany, i didn’t find a workshop in berlin to lie them. I don’t want to lie them. But i am so addicted. I am addicted. Addicted in making decisions. So many alternatives. Like is a bad joke, don’t take it so serious.

I laugh all the time, but why? Cause i don’t take things seriously. It’s not good for the health no? But it is not funny. This should be a middle ages crises, but it’s not. So? What to do? What to do?

Forgot to mention, i liked a guy but he turned out to be gay. My fellow students dissapointed me, they sign a stupid petion to take out from the library an old smelly man. They don’t talk, they act… and it’s what? we study philosophy, we say that we are libertarian, but are we? Are we?

So. this is a nonsense email, or a full of sense email. Bad week i supose. Party today, not attending, prefer to watch some shit movie serial and proiect my life there instead of living my own. Going old. Not old like age… old like… whatever.

So. Dissapointed in “love”, “my fellow students”, “my sister”, me. At my university i felt that there is the place i belonged to… and now the people i really liked turned to be not like i imagined. I don;t communicate with my family. Kein good luck(if i can use luck) in love, i think my exboyfriend coursed me to experience on my own the dissapointing world. Maybe i deserved it. But i am sad cause life is not the way i wanted, i imagined it.

So, one more thing i wanted to do but i don;t know. To make a project with the gipsy, like a real project, to raise money, to search their culture, their morality, to make after that campaign learning them that it’s not good to steal, to make a bridge… But I don’t know. Decisions, decisions. No money to travel. Have to tell my parents, have to get money from them after all… what to do? what to do?

No. I didn;t search for couches, i didn;t email ghassan, i do nothing. I think, but i don;t do. To improve my problems, but not going for the solutions, even if i know what should i do.

So, this is me. Greetings from Diana. I won;t read my email again before sending it to you cause i may erase it. So i better press “Send” now to annoy you(or not).

d

No comment »

deva ju.

daaaaaaa.

declar oficial ca portretul lui dorian gray sux. :D

zambesc ca o tampita, dar nu cred in asta. labila sent.

ok :) that a fost tare.

zambesc

nirvana lythium

Lateredit(14 mai 2009): postul asta fusese dupa una din cele mai dezamagiri ever… scris exact atunci :)

No comment »

despre tristete, dezamagire si alte alea.

E inutil sa suferi atunci cand esti dezamagit.

Dupa ce s-a terminat ceva frumos si stii sigur ca s-a terminat si ca nu o sa mai fie nimic ai de ales intre 2 variante: fie suferi dupa acea amintire, traiesti un timp in ea… fie treci peste cu totul. Dupa ce s-a dus dracului totul, timp inca iti mai ramane in fata. Ai de ales ce sa mai departe… Treci peste sau ramai in trecut? Timpul e acelasi. Trebuie doar sa alegem ce facem noi cu el, cum ni-l petrecem. Nu poti spune ca parca a trecut mai mult timp daca alegi una din variante. Doar ca timpul poate trece mai frumos sau mai tragic pentru tine. Oricum, trecutul nu se intoarce(dar istoria se repeta? :D )… asa ca, cel mai logic ar fi sa treci peste cat mai rapid. Fara sa te mai gandesti, fara sa suferi, fara sa nimic. Ce rost mai are suferinta? Niciunul. Suferinta e inutila.

Oh da, s-a intors didi rationala… i-a pierit entuziasmul de copil de 15 ani, i-au pierit pendularile de om pus intr-o dilema primara… prostu dreq :)

Dorian Gray.

No comment »

despre entuziasm si alte alea

Cum de se diminueaza entuziasmul de la o varsta si incepe plafonarea sau mai bine zis echilibru? :D Probabil incepi sa treci mai mult prin filtrul gandirii, sa compari situatia din prezent cu experientele anterioare, prevezi consecintele, faci calcule utilitariste. Si iti dai seama ca statistic vorbind, rational vorbind, logic vorbind, e inutil sa te entuziasmezi.

Well… not for me :D De ce naiba ma entuziasmez ca la 15 ani? Stiu doar ca e degeaba doar, nu? Degeaba pe naiba… de nu ar fi degeaba si entuziasmul ar fi preludiu si nu punctul meu culminant… olelele… dar vine deznodamantul in curand. Anywayz, sunt mult mai rationala si toate cele, deci de ce ma mai entuziasmez?

Olele, am inceput sa scriu pe blog exact gandurile ce imi vin, fara sa mai stau, sa recitesc, sa corectez, sa toate cele. Maine poimaine, parca vad ca pun la status. Pana atunci, pick me :)

ps: Violeta duce galeata la gunoooooooi raspandind aroma dragosteeeei… nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta aici… ce caca maca? Nu am prieteni? Violeto, te pupa didi. Iar ascult redemption song… nu ca ar sti cititorul invizibil ca ascult de 10 zile incontinuu :) . Gata, ies, ca cine stie ce marturisiri mai fac pe blogul meu superb si sublim de nu-l arat nimanui. Te iubesc bai, Violeto!

No comment »

ce caca maca trebuie sa mai pun si titlu?? nu se vede oricum??

Aici scriu cand sunt extraordinar de trista sau de vesela. Sau nu. Ma rog. Post fara corectari, fara reformulari fara nimic.

LA DRACUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU. pick meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. pick meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. la feeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeel suntem. la feeeeeeeeeeeeeeeeeeel. ce mama dracului. ce mama dracului. PICK MEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE. olelelelelelelelelelelelelelele. it wont help to sing the songs of freedom. oleooo. ce cacaaaaaaaaat. caca maca. caca maca… la fel. aceleasi lucruri. aceleasi haine. acelasi corp. aceleasi glume. acelasi tot. contrariile masii. de la un super entuziasm la o super disperare si intr-un final intr-o amara tristete cu gust de cirese amare. cirese amare pe dracu. ca nu am mai mancat de astea de hohoooo. gust de… de ceva.. sa ma gandeeesc… sa ma gandesc. si nu sterg nimic de aici. apas enter. pac pac. de fapt nu enter trebuie ca nu sunt pe mess sau pe mail sau oriunde. de fapt nici pe mail nu e inter. am scris gresit enter. nu corectez. oleo..am corectat din greseala. automatismul masii. deciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. reveniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim. gust de…. de… hmm… limes! e bine limes? ce caca maca fac eu aici? nu ma intereseaza. oleo. :| deci, entuziasm – disperare – tristete. saaaaaaaaau reformuland sa sune mai poetic: cel mai mare entuziasm de 6 ani incoa – pe culmile disperarii – tristete dulce, si amara… oleo. gata. nu mai scriu. mama masii de treaba.

LaterEdit: Oare stii TU ca postul asta a fost pentru tine? Oare vei realiza vreodata toate lucrurile nespuse si toti piticii ce s-au jucat in mine?

No comment »