Archive for Love

Listele put!

Am scris ieri despre iubitul meu ideal. Dar nu conteaza! Ce conteaza atatea catalogari si categorisiri cand pur si simplu iti place de cineva? Nu mai conteaza nimic. Nu conteaza ca nu e nici 20% din asa cum mi-as dori eu, rational, sa fie. E asa cum e si nu mai conteaza nimic! When you fall in love, nothing else matters… Cacat. Idiot moment sa ma indragostesc, idiot om, idiot orice. Mai am 12 zile sa imi scriu licenta. Si nu pot sa scriu nimic, nu pot sa ma gandesc la nimic altceva. Nu vreau amor nemuritor, nu vreau liste, vreau pur si simplu 2 minute. Atat.

No comment »

Anunt castravecioresc :)

Am scris asta acum vreo 7 luni, de amuzament. Probabil aveam vreun examen a doua zi sau un referat de predat. Ca numai atunci ma izbeste inspiratia. Daca tot am scris toate tampeniile aici, ce mai conteaza inca o idiotenie scrisa care o sa ma faca chiar sa nu ma promovez ca si castravete tampit ce sunt.

Urmatorul meu iubit va fi:

- inteligent: sa putem discuta de la libertate la extraterestrii si la cum se creste fasolea

- frumos: poate cu parul mai lung, cu barba putina, look neingrijit asa, tenesi musai, ochii verzi de preferinta, inaalt

- f amuzant: sa faca glume tampite si mereu mereu

- mai in varsta decat mine cu vreo 5 ani

- sa gateasca, sa ii placa ceapa

- sa se imbrace colorat, sau merge si cu plovere in V simple, hai poate si un fular de ala pufos in dungi pe care sa il fac eu cadou. Hai treaca mearga, poate si o geanta de aia, dar nu e de preferat

- sa aiba laptop mic, poate si mare

- sa ii placa shshdshdshs, dar nu prea multe

- sa fi experimentat placerile vietii, dar sa se fi convins ca se poate descurca si fara si e mai placut cand esti constient

- sa ii placa sa calatoreasca, sa fi calatorit, sa imi povesteasca cum e in alte tari straine, cum sunt alte culturi

- facultatea nu conteaza chiar atat de mult, sa fie destept, asta conteaza…

- sa nu aiba idei fixe, sa fie deschis

- sa iubeasca oamenii, sa vorbeasca cu ei, sa incerce sa ii cunoasca. Sa ii placa copiii si batranii.

- sa nu fie rasist, xenofob si alte alea.

- sa nu fie gay!!!

- sa nu aiba prietena/sotie/copii!!!

- sa fie bun! :)

- sa stie limbi straine. si sa vorbim in limbi straine. Poate sa fie si rus, nu ma deranjeaza

- sa picteze sau sa sclupteze sau ceva artistic sa faca

- sa scrie frumos si sa citeasca multe carti si sa citim impreuna aceeasi carte si sa vorbim despre ea apoi.

- sa ii placa muzica care imi place mie si sa mergem impreuna la concerte

- sa nu fie prea party hard, dar sa iesim impreuna si sa bem si sa ne distram la colt de strada

- sa ne uitam la filme

- sa nu ii fie jena sa ne tinem de mana si sa ne pupam in cimitir. Sa nu ma prezinte parintilor prea repede

- sa aiba casa lui frumos amenajata

- sa se inteleaga bine cu prietenii mei adevarati si sa ii combinam si pe ei cu ai lui si sa traim fericiti cu totii.

Si mai multe!!

Dar cel mai important:

-          Sa fie dragoste la prima vedere. Sa tremur cand ma gandesc ca ne intalnim. Sa imi fac 1000 de scenarii si griji si ganduri…

-          Sa ma innebuneasca. Sa fie dragoste, nu obisnuita, nu building something, sa fie… both falling in love and loving.

-          Sa am ce invata de la el – sa ma simt fericita, sa fiu recunoascatoare vietii si mie, si lui ca suntem impreuna… Sa simt ca traiesc

No comment »

Tu crezi in ceva, Gicule?

Scopul in viata… Exista un scop ultim in viata? Un scop general? Universal? Aplicabil tuturor oamenilor? Exista Scopul? Exista probabil ceva in care sa crezi Tu ca e scopul tau in viata… Trebuie sa crezi, trebuie sa crezi ca asta e al tau, ca asta trebuie sa faci tu…

DAR asta e problabil problema multora… nu cred in nimic… Sunt doar rationali… si incearca sa elimine ceea ce nu e rational din viata lor… si daca nu stiu cu certitudine  ceva, il elimina din gandirea lor… din cutiuta proprie… Ca dumnezeu… nu ai argumente/ dovezi clare… nu crezi… Asa e si cu scopul lor… ratiunea de a fi… care de fapt nu e ratiune… Iluzia…

Nu am iluzii. Nu am credinta. Nu am scop. Nu am nimic. Am doar unele clipe. Atat. Nimic continuu… Nimic permanent, nicio linie, nicio structura, niciun pattern. nimic. nimic. nimic. …

Suntem fericiti doar in momente, in clipe, in secvente… 0,000001% din viata… Restul? Ignoranta. Indiferenta. Suparare. Tristete. Angoasa. Nimic bine delimitat… Nu fericire… Nu…

No comment »

minunat

Pentru ca azi e minunat.

Pentru ca viata e minunata.

Pentru ca Nicoletele mele sunt minunate.

Pentru ca adi e minunat.

Pentru ca parintii mei sunt atat de minunati, incat minunat nu mai e minunat.

Pentru ca e pur si simplu minunat.

Pentru ca mi se pare minunat de imposibil sa ma simt atat de libera incat sa scriu toate persoanele pe care le iubesc.

Pentru ca a trai e minunat.

Pentru ca iubi e minunat.

Pentru ca ruxi a adus minunatul in viata mea, a alexandrei si a lui adi.

Ruxi e minunata.

Alexei e minunata.

Adi e minunat.

Facultatea de filosofie e cel mai minunat loc. Read the rest of this entry »

No comment »

existential crisis – greetings from Diana

i don’t know what am i doing. it’s like i don’t know. what to do with my life. i simply can not decide. there are so many alternatives and time just pass by and i am like just looking and doing nothing about it. i just look. i am just like a person from the public in my life. or like a director, but not an actor. i just look and do nothing. and i don’t know what to do. this is a fucked up moment(moment i guess… i know it will pass tomorow and i will forget it and i will live in ignorance again and simply forget my thoughts and just live without doing anything).But it seems like time is just passing by and you do nothing. You are like a simple piece from the system and nothing, nothing. And i am sick of letting time to pass. And i wait. Wait for what? I have to finish my college(s). Sick of going to PR school. I don’t like them. I thought i was integreted there, but i do not belong there. And still… i will recieve a paper and i made a school. wow, i am specialist. and then what? Why do i do that? I want to have time, i want to have more time for everything. I want to take things slower, but i don’t. I just take them all and i can not handle it.

So, what to do doctor? I haven’t said anything. I didn’t tell my parents that i am going to germany, i didn’t find a workshop in berlin to lie them. I don’t want to lie them. But i am so addicted. I am addicted. Addicted in making decisions. So many alternatives. Like is a bad joke, don’t take it so serious.

I laugh all the time, but why? Cause i don’t take things seriously. It’s not good for the health no? But it is not funny. This should be a middle ages crises, but it’s not. So? What to do? What to do?

Forgot to mention, i liked a guy but he turned out to be gay. My fellow students dissapointed me, they sign a stupid petion to take out from the library an old smelly man. They don’t talk, they act… and it’s what? we study philosophy, we say that we are libertarian, but are we? Are we?

So. this is a nonsense email, or a full of sense email. Bad week i supose. Party today, not attending, prefer to watch some shit movie serial and proiect my life there instead of living my own. Going old. Not old like age… old like… whatever.

So. Dissapointed in “love”, “my fellow students”, “my sister”, me. At my university i felt that there is the place i belonged to… and now the people i really liked turned to be not like i imagined. I don;t communicate with my family. Kein good luck(if i can use luck) in love, i think my exboyfriend coursed me to experience on my own the dissapointing world. Maybe i deserved it. But i am sad cause life is not the way i wanted, i imagined it.

So, one more thing i wanted to do but i don;t know. To make a project with the gipsy, like a real project, to raise money, to search their culture, their morality, to make after that campaign learning them that it’s not good to steal, to make a bridge… But I don’t know. Decisions, decisions. No money to travel. Have to tell my parents, have to get money from them after all… what to do? what to do?

No. I didn;t search for couches, i didn;t email ghassan, i do nothing. I think, but i don;t do. To improve my problems, but not going for the solutions, even if i know what should i do.

So, this is me. Greetings from Diana. I won;t read my email again before sending it to you cause i may erase it. So i better press “Send” now to annoy you(or not).

d

No comment »

deva ju.

daaaaaaa.

declar oficial ca portretul lui dorian gray sux. :D

zambesc ca o tampita, dar nu cred in asta. labila sent.

ok :) that a fost tare.

zambesc

nirvana lythium

Lateredit(14 mai 2009): postul asta fusese dupa una din cele mai dezamagiri ever… scris exact atunci :)

No comment »

ab4 ab4 ab4

Din seria povestiri din cripta urmeaza concertul ab4 de pe 24 iulie din Fabrica. Atentie! Acest post este scris la 1 saptamana dupa eveniment.

oleleleeeeeeeeeeeeeeeeeeee. cat de frumooooos a foooost. tot tot tot. cand i-am vazuuuuut. si cand ne-am pupaaaat de bun gasiiiiit. a fost asa emotionantttt. de cand asteptam asta. si la concert erau atat de muuuuulti oameniiii… nu am mai vazut atata lume la concert decat la IPR&Coma&Altar. iooooi. atatea fete noi si vechi. si ce dor imi era de ei. a venit si chakaaaa. :D si iooooooi. cand au inceput sa canteeee… eram like OMG OMG OMG. ce frumooooos. si zambeam in continuu si nu puteam sa imi opresc zambetul ala tamp de pe fata. si eram parca: nu imi vine sa creeeed. ce frumooooooooooos. ce dor mi-a fost de voooooooi. si cum dansau si cum se miscau si totul. era like… amazing. nu stiu un cuvant potrivit pentru concert. dar pur si simplu tot concertul nu am putut sa incetez sa zambesc. si radeam in continuu. si doar atat. a, mai si cantam, mai si dansam. si era asa frumooooooooos. nu aveam nevoie de nimic altceva in afara de ab4. dar de nimic altceva. era tot ce vroiam. e tot ce vreau. as putea face asta toata viata. sa merg la concertele lor. nici sete nu imi era. si m-am agitat destul, si nu imi era sete. pur si simplu nu vroiam nimic. i was only enjoying. oleleeee. ce frumos a foooost. si au cantaaaaat muuuuuuuuuuuuuuult. 2 oreeee. vaaaaaaaaaaai, ce frumos a foost.

siii siii siii… cand a zis doru ca imi dedica concertul eraaaaaaaaaaaaaaaam like aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaw. mi-au multumit si au zis: “asa ca didi, poti sa consideri ca in seara asta concertul este pentru tine”. si euuu eram nuuuu nuuuu. de ce sa imi multumiti mie? eu trebuie sa va multumesc voua. pentru muzica pentru tot tot tot. pentru ca pur si simplu mi-ati schimbat viata. da, suna patetic, dar asa e. chiar asa e. adica… am cunoscut atatia oameni tari prin voi… am ascultat atata muzica faina datorita voua… am trait atatea clipe faine… eu trebuie sa va multumesc. eu eu eu. deci, multumesc! :) si a fost asa frumooooos totul. si na, bineinteles ca am inceput sa plang… da da… nu m-am putut abtine. dar na, e ca un ritual sa plang la fiecare concert. de fericire. deciiii… a fost asa frumoooooooooooooos.

si am albumuuuuuuuuuuuuuuuul. yeeeeeeeeeeeeey. da, am eu. eu eu eu. ce frumooooos. ce frumoooos. dar ce frumoooos. si pana cu southpark. ioooooooi…

si toata tristetea pe care o aveam in mine era dusa, si totul nu mai conta. chiar cele 2 ore au fost mai faine ca orice. mai faine decat orice fel de placeri mintale sau trupesti. chiar a fost like OMMMMG. cel mai frumos lucru ever pentru mine. sa stau si sa ascult. multumesc muuuuult.

cum e in TrainSpotting. Choose a life. Choose a carrier. Choose a family etc etc etc… Instead, I chose not to choose life. I choose something else. And the reasons? They aren’t. Who needs reasons when you got ab4? Deci da. Supeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer.

gata… cuvintele sunt chiar… useless aici. Cum as putea sa exprim mai bine ce simt decat sa ascult muzica lor? So…. ab4

si dupa concert am fost cu enrico, luca, antonio si bivas sa mancam si eram like.. awwww… ce frumos. si italiana masii… cat de nasol e cand nu poti sa te exprimi datorita limbajului. si aveam atatea sa spun si na… futui… dar daca zambeam era tot ce conta. si am vb si cu bogdan mult, mai mult ca in toti anii si wow. na. kip in taci. soooooo.

Merci! :)

No comment »

despre tristete, dezamagire si alte alea.

E inutil sa suferi atunci cand esti dezamagit.

Dupa ce s-a terminat ceva frumos si stii sigur ca s-a terminat si ca nu o sa mai fie nimic ai de ales intre 2 variante: fie suferi dupa acea amintire, traiesti un timp in ea… fie treci peste cu totul. Dupa ce s-a dus dracului totul, timp inca iti mai ramane in fata. Ai de ales ce sa mai departe… Treci peste sau ramai in trecut? Timpul e acelasi. Trebuie doar sa alegem ce facem noi cu el, cum ni-l petrecem. Nu poti spune ca parca a trecut mai mult timp daca alegi una din variante. Doar ca timpul poate trece mai frumos sau mai tragic pentru tine. Oricum, trecutul nu se intoarce(dar istoria se repeta? :D )… asa ca, cel mai logic ar fi sa treci peste cat mai rapid. Fara sa te mai gandesti, fara sa suferi, fara sa nimic. Ce rost mai are suferinta? Niciunul. Suferinta e inutila.

Oh da, s-a intors didi rationala… i-a pierit entuziasmul de copil de 15 ani, i-au pierit pendularile de om pus intr-o dilema primara… prostu dreq :)

Dorian Gray.

No comment »

despre entuziasm si alte alea

Cum de se diminueaza entuziasmul de la o varsta si incepe plafonarea sau mai bine zis echilibru? :D Probabil incepi sa treci mai mult prin filtrul gandirii, sa compari situatia din prezent cu experientele anterioare, prevezi consecintele, faci calcule utilitariste. Si iti dai seama ca statistic vorbind, rational vorbind, logic vorbind, e inutil sa te entuziasmezi.

Well… not for me :D De ce naiba ma entuziasmez ca la 15 ani? Stiu doar ca e degeaba doar, nu? Degeaba pe naiba… de nu ar fi degeaba si entuziasmul ar fi preludiu si nu punctul meu culminant… olelele… dar vine deznodamantul in curand. Anywayz, sunt mult mai rationala si toate cele, deci de ce ma mai entuziasmez?

Olele, am inceput sa scriu pe blog exact gandurile ce imi vin, fara sa mai stau, sa recitesc, sa corectez, sa toate cele. Maine poimaine, parca vad ca pun la status. Pana atunci, pick me :)

ps: Violeta duce galeata la gunoooooooi raspandind aroma dragosteeeei… nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta aici… ce caca maca? Nu am prieteni? Violeto, te pupa didi. Iar ascult redemption song… nu ca ar sti cititorul invizibil ca ascult de 10 zile incontinuu :) . Gata, ies, ca cine stie ce marturisiri mai fac pe blogul meu superb si sublim de nu-l arat nimanui. Te iubesc bai, Violeto!

No comment »

despre dragoste si alte alea

De unde stii prima si prima oara ca esti indragostit? De unde stii ca ce simti tu la 15 ani sa zicem e chiar dragoste? Din moment ce nu ai simtit niciodata si nu stii cum e, cum e posibil sa stii brusc ca ce simti tu e dragoste? Ma repet. Nu sterg. Ideea e ca atunci cand esti mic(sau nu neaparat nimic) cand ii povestesti cuiva despre ce simti, iti spune: esti indragostit. Probabil asa stii? Spunandu-ti cineva cum se cheama sentimentul pe care il ai? Spunandu-ti direct sau indirect(poti vedea filme, citi carti, etc etc). S-ar putea sa fie asa. Sa simti ceva ciudat, sa nu stii exact ce e, si sa iti amintesti ca ai vazut/citit/ti-a spus cineva si hop, realizezi brusc ca esti indragostit. Cunoasterea prin reamintire? Sper ca da. Si nu doar simpla etichetare a unui sentiment de catre o masa de oameni. Sau poti sa simti tu in interiorul tau ca e ceva special si poti sa ii dai ce nume vrei tu, kiki miki, doar ca e acelasi lucru, daca ii spui dragoste sau kiki miki. Acelasi referent, dar nume diferit.

No comment »