Archive for ganduri

cand ce visezi devine real…

… Cand te gandesti in mintea ta un loc. Cand iti imaginezi un loc cu toate detaliile. Cand simti ca exista asa ceva lume. Cand vezi ca asa ceva e real. Cand vezi ca tot ce ti-ai imaginat vreodata, toate visele tale devin realitate. E pur si simplu. Exista. Nu exista doar in mintea mea. Exista. Asa e aici. Ca locul cel mai minunat pe care am putut sa mi-l imaginez eu vreodata.

Oameni. Oameni fericiti. Aici e bunatatea, aici e acceptare, aici e muzica, aici e iubire, aici e totul. Pur si simplu. Aici pentru mine e fericirea. Aici. Unii oameni canta, altii danseaza, altii au grija de copii, altii gatesc, altii mananca, altii ajuta. dar toti zambesc. Toti oamenii zambesc. E pur si simplu … minunat. Minunat.

Nu pot sa fac poze. Deocamdata nu. Pentru ca nu ar exprima ce este aici de fapt. Aici e cum mi-am imaginat eu lumea. Exact asa. E mai mult decat imagini, e mai mult decat un munte, e mai mult decat oameni. E mai mult… e cam totul. Si e tare bine aici! Aici e ataaaat de bine!

Si bucuria aia pura cand primesti ceva. Si bucuria aia pura cand imparti ceva. Si zambetele. Intotdeauna zambete. Si imbratisari. Si sunete. Si mirosuri. Si absolut tot. MINUNAT!!!

Comments (2) »

2 ore din viata de castravete

castravete 2hepi festivus
IMG_1027

La ce ne-am mai gandit eu si celalalt castravete saptamana trecuta timp de vreo 2 ore. Zdatiseama ce viata plina avem din cand in cand si ce ganditoare zimpatice suntem?

- cum sa facem oamenii fericiti?

- sa mergem la flashmobul cu imparte zambete (care cred ca a trecut)…

- “Vreau sa fie oamenii din jurul meu fericiti ca sa pot fi mai fericita in mijlocul lor”

- sa ii dam mail alexeiei sa citeasca despre razboiul civil din Nepal inainte sa plece (nu a mai fost cazul. alexei e sechestrata in india :) ) ).

- ne-am jucat de-a “intrebari castraveti”, jocul prin care iti dai seama daca ne cunoastem cu adevarat

- am vb despre job… satisfactii. implinire si fericire

- am vb despre vise si daca e wize sa le povestim tuturor :)

- despre telefon… despre cum inainte il foloseam cand aveam noi nevoie… acum il folosim cand au altii nevoie de noi

- cum a luat nastere omenirea?

- cum o sa ne inghita pamantul?

- sa facem o reclama SUPEEEER(dar pe asta nu o scriu aici, o sa o filmez si o postez :D )

- ruxi vb despre brandul de castravete ca un agent coorporatist

- didi vb ca scriind mailuri

- cum odata cu timpul, dezvoltam sentimentele si orice relatie e diferita

- am realizat ca impreuna sunt fericite!!!

- idee de o petrecere pe care o sa o dam (chiar joi :p)

- functia de “mama”, emigrare

- despre vremea cand beau apa fiarta

- ruxi i-a sugerat lui didi sa se bucure de cadoul de mosu si sa isi bage dintii in ceapa uriasa rosie de pe masa

- ruxi a desenat foarte frumos :)

Apoi cred ca ne-am culcat uitandu-ne la Seinfeld, nu mai stiu… nu mai e scris pe foaie… :)

ps: pozele sunt de craciun 2008

No comment »

Ma gandesc, ce sa fac si eu?

De cand am plecat, am scris doar chestii pe care le-am vazut si le-am facut, dar nu prea am scris chestii la care m-am gandit. Se intampla asa de multe, parca am facut atatea lucrurile in 10 zile de parca ar fi trecut cateva luni. Uneori asa departe ma simt de Romania. Si totusi, ma gandesc zilnic de muuuulte ori la diverse sau diversi :P La ce frumos era, ce frumos e, ce frumos o sa fie (am taiat partea cu asteptarile :D )

Asa. Ce vroiam sa spun e ca nu prea am timp asa sa ma gandesc de-adevaratele, ca prea se intampla lucruri pe aici. Uite, ca de exemplu acum. E 4:13 am si e lumina. A apus soarele la 23:30 si pac, uite soarele iar :) Dar azi am avut o conversatie interesanta cu alexei si ulrik(tipul care ne gazduieste) despre yoga, meditatie, distinctia minte corp, care e esenta umana, cum sa te separi de ganduri, things like that. Si vb eu cu alexei, am realizat impreuna ca bai, noi ne gandim prea mult. Adica noi nu prea putem sa ne bucuram pur si simplu de lucruri, ci trebuie sa ne gandim la ele. De ex azi. Afara era asa super. Apus, lac, ceata, norii coborati, luna, padure, mii de lumini, verde. SUPER! Am stat putin, am zis:vaaaai, cat frumos. Apoi repede, m-am gandit: da de unde o fi toata ceata asta? :) De parca nu poti sa te mai bucuri asa propriu zis fara sa iti mai pui si alte intrebari, sa te intrebi de unde vin toate astea.

DAR parca nu e mereu asa. Adica acum cateva zile pur si simplu ma simteam fericita. Nu trebuia sa ma intreb: oare acum ma simt fericita? oare asta inseamna sa fii fericit? pur si simplu, m-am simtit extreeeeeeeeem de bine si zambeam tamp si nu imi puneam tot felul de intrebari ca mi se pareau useless :) Eniueiz. Dar exceptand momentele astea care au fost foarte faine, de regula ma intreb mereu asupra cauzei lucrurilor si a rolului lor sau lucruri de genul asta.

Asa. Si tipul asta care mediteaza zice mereu ca se poate sa fii fericit fara sa te gandesti. Ca nu gandurile si mintea rulex, ci altceva. Ma rog, nustiu exact ce altceva, ca eu nu am intalnit altceva pana acum

Si HOP am scris in sfarsit si un post cu d-asta: la ce m-am mai gandit si nu un post de tipul: ce am facut pe aicisa.

Comments (3) »

NOI pute + aidi PA + Dilema MEA + doua puncte D + plec in VAMA

Patesc asta din ce in ce mai des. Ma gandesc la atatea chestii, dar cand deschid NEW POST sa scriu, ma enervez si mai tare si inchid totul. Iar dupa ce vreau sa scriu peste ceva timp, parca nu mai e acelasi lucru. Si acum, s-au strans atatea chestii, de nu as vrea sa scriu vreo 5 posturi, asa ca ma multumesc cu 1 mai lung.

1. Discutam. Discutam. Discutam. Dap, mie imi place sa teoretizez, sa analizez, sa conceptualizez, dar pana cand? Adica, una e sa vedem daca 2 cuvinte sunt sinonime si au acelasi inteles sau sa cautam sa intelegem de ce intr-o zi e mai cald ca alta si altceva e sa discutam despre NOI. WTF? Ce rost au discutiile teoretice despre relatii? De ce trebuie numita “relatie”? De ce trebuie numit “NOI”? De ce trebuie sa existe un plan prestabilit asupra a ceea ce se va intampla, iar apoi sa se confrunte aceste 2 planuri si sa se stabilesca un viitor apropiat sau indepartat de comun acord? WTF? Se gandeste cineva la un plan, la un viitor, la orice? Nu se poate pur si simplu trai/ simti momentul/ clipa/ ziua/ saptamana/ orice, fara sa te gandesti la ce o sa se intample maine sau ce o sa facem noi peste 2 luni sau chestii de genul asta? Mdea. Vedem. Discutam. Analizam. Stabilim impreuna pe cale rationala ce ne dorim, bla bla bla. RAIT. Nu ar fi muuuult mai ok sa nu existe niciun fel de obligatie? Niciun fel de plan? Ci, pur si simplu, facem asa cum dorim, fara sa stabilim de la inceput? Nu actionam in conformitate cu un plan, ci pur si simplu, actionam in conformitate cu prezentul si atat. Eniueiz. “NOI” PUTE!. A, da, mi s-a spus pentru prima oara in viata mea: aidi pa, te dreq. :D

2. Ieri am plecat din Bucuresti. Credeam eu ca pentru cateva luuuni bune, ca nu ma mai intorc pana in 2010(asta pana sa am o discutie foarte lunga si interesanta, la care daca ma gandesc ma apuca depresia). Si alaltaieri si ieri m-am intalnit cu prietenii mei dragi(intamplator sau nu) si simteam asa, cum imi iau adio de la fiecare si cum nu o sa ii mai vad. Si cum as fi vrut sa le zic, bai, esti minunat. Ce bine imi pare ca te-am cunoscut. Ce bine imi pare ca esti prietenul meu. Si simteam asa, cum ma despart de fiecare dintre ei. Si ma gandeam eu apoi. Oare asa se simt oamenii care stiu ca sunt pe moarte? Oare asa sunt despartirile … ?

3. Dragoste sau cariera? aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa  Suna a cliseu, suna a eufemism, suna a Euforie TV, a Povestiri Adevarate, a OTV, a orice, dar e asa de trist :) DAAAAAAAAAAAAAAA. Ce nasol e atunci cand trebuie sa alegi intre 2 chestii pe care le iubesti asa asa asa de mult. Si amandoua au consecinte atat de importante pentru tine. Si te tot gandesti si nu poti sa dormi si iar te gandesti la cum ar fi mai bine, la ce sa renunti din moment ce nu poti sa le imparti pe amandoua. Dileme. yep, yep, yep. asta e cuvantul. Compromisuri. Prietenie. Placere. Helping others. Making something for the society. For yourself. For your parents. PRIETENIE, baaaai!!!! Castravetele meu :(

4. Si sa inchei pe o nota cat se poate de optimista lungul P(r)OST, mai zic ca zilele astea am facut atatia oameni fericiti timp de vreo 2-3 ore. Si e frumos sa ii vezi pe altii fericiti, ca te gandesti apoi. Baaaai, daca nu eram eu, astia nu radeau acum asa :D Oh, da. Eu, dadatoarea de zambete tampe pe fetele prietenilor. Eu, eu, eu.

5. Plec la mare in vreo 2 ore. Adica in Vama. :D UHUHU. Nu stiu cat stau. Pana nu mai vreau, zdaiseama. :D

Comments (2) »

E ok sa intervenim in alte state pentru a le pacifica?

Cam pe tema asta am citit/ scris/ analizat eu cam un an teoretic, iar practic vreo 2 saptamani mai intens :P Pun aici o scurta scurta prezentare a lucrarii ce mi-a iesit. Pam Pam Pam.

Perspectiva liberalismului asupra intervenţionismului în cadrul altor state pentru pacificarea acestora

Întrebarea de la care am pornit: Este legitim din punct de vedere al liberalismului să intervenim în cadrul altor state pentru a le pacifica?

Importanţa temei:

-          războiul este o problemă continuă

-          nu doar concepte sau idei abstracte

-          opţiunea pentru un război dedicat Drepturile Omului are drept efect eliminarea celui mai fundamental drept al persoanelor – dreptul la viaţă.

Teza: Suveranitatea unui stat cade pe plan secund în defavoarea obligaţiei sale de a respecta drepturile fundamentale ale indivizilor.

Structura argumentativă:

-          Capitolul I. Liberalismul

-          Capitolul II. Libertate şi violenţă: Natura umană face inevitabil războiul?

-          Capitolul III. Intervenţionismul în alte state

-          Capitolul IV. Studiu de caz: Birmania

Intervenţionismul în cadrul altor state:

-          Legislaţia: Suveranitatea unui stat primează. Carta ONU şi Tratatul de la Washington

-          Pericolul iminent: Ceilalţi membri ai comunităţii sau statul pot interveni în viaţa individului sau a altor state, în acele cazuri de forţă majoră, în care se lucrează în direcţia intereselor oamenilor, acel adevăr indubitabil, conform căruia, fără intervenţia cuiva s-ar produce un dezastru.

Se poate interveni doar dacă cineva a fost afectat. Dar nu şi invers. Nu într-un sens prezumtiv, ci strict iminent.

-          Situaţia barbarilor: Moralitatea relaţiilor internaţionale presupune reciprocitate; ceea ce nu se aplică în cazul barbarilor, căci mintea lor nu este capabilă de a avea norme morale.

Este în interesul barbarilor de a fi cuceriţi de către străini, pentru ca mai apoi să se poate naşte senimentul naţionalismului şi a independenţei, elemente esenţiale pentru libertatea oricărui stat.

Libertatea are un efect dizolvant al unor instituţii necivilizate, acestea valorificând acest element, vor putea apoi să facă modificări la nivelul aranjamentelor sociale, a opiniilor, a obiceiurilor şi a vieţii sociale, per total.

Ceea ce trebuie făcut, în calitate de naţiune superioară, este de a le oferi protecţie, de a îi apăra în faţa rebeliunilor interne şi a altor cuceriri barbare străine.

-          Situaţia naţiunilor deja civilizate: Atunci când acestea sunt asuprite de străini, mult mai puternice din punct de vedere militar, este legitim să intervenim pentru a redresa balanţa, nu pentru a impune o nouă ordine, ci pentru a o restabili.

-          Tipuri de intervenţionism: războaiele de cucerire, războaiele împotriva statelor ce nu respectă drepturile elementare ale omului, dezastrele naturale, pandemiile, războaiele civile, creşterea populaţiei, războaiele împotriva terorismului

-          Calitatea în care are loc intervenţia: Frate mai mare sau raport de egalitate în funcţie de gradul de civilizare a statului respectiv.

Birmania: stat în care drepturile omului nu sunt respectate.

-          Existenţa a două revoluţii (1988 şi 2006) şi a unui dezastru natural (uraganul Nargis).

-          Ajutorul din interior şi din exterior este cerut prin organizaţii nonguvernamentale.

-          Nu război civil, având în vedere mijloacele pacifiste

Concluzii: Intervenţia este legitimă, bazându-ne pe presupoziţia că liberalismul nu presupune egoism, ci datoria de frate mai mare de a schimba ceva, de a face lumea mai buna. Dar chestiunea trebuie analizată de la situaţie la situaţie.

Comments (4) »

Chestii despre care tot zic ca scriu si nu apuc

-> facultatea de Filosofie. adica na, am stat 3 ani acolo, cea mai faina perioada. oameni frumosi. cursuri frumoase. cladire faina. copacei si iarba. carti si discutii. etc etc etc :)

-> licenta. Daca e legitim sa intervenim in alte state pentru a le pacifica. IooooI. M-am gandit la chestia asta vreun an, desi mai intens vreo 2 saptamani. Si chiar e o tema care ar merita analizata, macar un pic. Pentru ca sunt unii hipioti care spun nuuuu razbooooi. Dar hei, nu razboi, dar ii lasam pe aia sa moara doar pentru ca suntem noi pacifisti? Nu producem noi mai mult rau ramanand curati de-o parte cu o coronita de flori pe frunte, in timp ce altii mor?

-> iubirea si toleranta fata de oamenii cu valori de viata diferite de ale mele. Eu iubesc toti oamenii sau doar pe cei asemenea mie? Ii iubesc chiar si pe ucigasi, pedofili, oameni rai, etc?

-> john stuart mill. E singurul care ma face sa rad asa a tamp cand il citesc. Si spun mereu, in mintea mea: “da baaaai. asa eeee.”

Comments (1) »

CUPIDON

Mi-am dat seama cum m-am indragostit saptamana trecuta!!! Cupidon ne-a adus impreuna! De la un moment dat, eu am iubit toti oamenii, caci lumea era minunata. Si el a fost prima persoana pe care am intalnit-o si de asta m-am indragostit de el! Stiu si ceasul cine era!!! Pur si simplu, elixirul dragostei ne-a adus impreuna!!!

No comment »

pana la urma de ce mai scriu aici?

Am mai patit asta o data. Am inceput sa scriu aici. Pana cand mi-am dat seama ca nu am nimic de spus. Nimic cu sens. Nimic care sa conteze. Ce naiba as mai putea scrie aici? Mi-am scris frustarile si perioada mea de maxima intensitate emotionala, de nesomn, de ratacire, de orice. Eniuei. Acum sunt cam blank. Sa scriu de festival? Asta pot sa scriu si pe blogul festivalului. Sa scriu de scoala? Mai bine imi scriu naibii licenta decat sa scriu aici. Sa scriu despre noi frustrari? De ce as face asta? Ca apoi chiar sa mai arat nimanui ce tampenii am eu in cap si cat de haotica sunt? As putea sa fac asta. Dar pentru ce si cine? Pentru mine? De ce? Ca sa imi pun eu ordine in ganduri? Screw it, stiu doar ca sunt incoerenta si haotica in emotii, oricat de stabila par :D Pentru ceilalti? Nu vreau sa ii las pe oameni sa ma cunoasca.

Incepusem sa imi fac blog acum 2 ani caci vroiam sa tin legatura cu cineva, cineva care mi se parea minunat. Dar sunt prea emo sa fac asta. Da, e foarte probabil ca eu sa fiu emo, ca am o gramada de emotii. Acum nu mai pot sa fac asta. Ar trebui sa imi fac un alt blog, sa sterg parti din mine, sa ma prezint super, nu asa tampita cum sunt. Am scris atatea tampenii aici(desi putine), atatea frustrari, incat simt ca nu ma caracterizeaza intru totul. Adica wtf? Eu eram aia care zambea MEREU :) Cred ca frustrarile mele tru au aparut de cand m-am indragostit in zadar.

Ce sa scriu acum? Ca simt ca m-am indragostit iar? :) in vain? :) La dracu, imi aleg cei mai ciudati oameni. Nu pot si eu sa fac asta cu un om normal, adica normal, vorba vine. Nu futut din punct de vedere mental si sentimental. Contrariile se atrag sau asa tampita sunt si eu?

Ba, si imi e dor de facultate!!! Imi vine sa plang ca o sa plec. Nu am fost cea mai sociabila persoana, cea care citea toate textele si vorbea cu toti. Dar, cacat. E locul care m-a facut sa ma simt acasa. Acasa pentru mine inseamna facultatea de filosofie. Acum o sa se futa totul. Si colegi, si discutii, si profi, si tot, si statul cu orele in fata bibliotecii cu o tigara si o cafea. Totul. La dracu. Daca sunt tampita azi si nefericita, ei bine mare parte e din cauza facultatii si a oamenilor de acolo. Zau ca da :) Si deja imi e dor de ea.

Poate ar trebui nici sa nu imi mai dau licenta, numai ca sa mai stau pe acolo :)

Poate ar trebui sa imi public blogu undeva. Ca intr-un mirc. Mircu, perioada vietii mele. Zau ca da. Adica de ce sa imi fie jena de tampita ce sunt? Asta sunt eu? Poate ar trebui sa mai dau un email acum, dupa 1 an si sa zic: te iubeam ba boule. Cred ca lucrurile ar fi fost altfel acum.

Scriu prea luuung. Ma gandesc totusi ca nu citeste nici dreacu, cine ar vrea sa auda d-astea? Hai ca poate mai postez si cu altele.

Comments (4) »

Constatare

Citind ce scriu. Realizand ce gandesc ma intreb daca nu cumva oi fi o persoana psihopata. O frustrata irecuperabila. Un om atat de diferit incat devine atat de banal. DAR NU. Analizand mai mult toate starile, sentimentele si gandurile mele, inclin sa cred ca nu sunt nicidecum un sociopat sau ceva de genul.  SUNT UN OM. Asa esti si tu, cititorule care nu ma citesti. O complexitate de te miri cateodata. Cat de dificil este totul…

LaterEdit: Cat de goale sunt cuvintele. Nu redau nici pe departe tot cacatul sufletesc pe care il traiesc.

No comment »

despre

Poate zambesc prea mult

Poate nu stiu sa ascult

Dar simt atat de mult…

Ce ciudat. Ce ciudat. Ce ciudat. Scriu ca ultimul tampit. Ca ultimul oligofren. Ca ultimul om ramas in viata. Doar eu am mai ramas. De ce? De ce? De ce?

Scriu minunat cand scriu. Scriu minunat. Piticii. Nu ma intereseaza sa scriu minunat. Nu ma intereseaza. Piticii. Cat de trist e totul.

Nu mai pot. Nu mai pot. Nu mai pot. De ce ai omorat piticii? Unul cate unul. Unul cate unul. Unul cate unul.

De ce scriu tampeniile astea? De ce nu dorm? De ce nu fac ceva? De ce? De ce? De ce?

Ma duc maine ma marmacie si imi cumpar o viata. 3 in 1. Ca sa pot juca apoi Mortal Kombat partea 7. Am 1000 de ganduri. 10001 pac.

Sunt incoerenta. De ce am blog? De ce scriu? De ce ma gandesc la asta? De ce gandesc? De ce traiesc? De ce mai traiesc? De ce? De ce? De ce? De ce nu mai e minunat? De ce? De ce sunt o instabila? De ce imi place? De ce? De ce?

Scriu pentru mine. Pentru ca e minunat. Minunat. Minunat. Totul e minunat. Read the rest of this entry »

Comments (1) »