daaaaaaa.
declar oficial ca portretul lui dorian gray sux. 
zambesc ca o tampita, dar nu cred in asta. labila sent.
ok 
that a fost tare.
zambesc
nirvana lythium
Lateredit(14 mai 2009): postul asta fusese dupa una din cele mai dezamagiri ever… scris exact atunci
Prin intermediul umorului ne depasim rationalitatea. Ironia ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Prin ea aflam cine suntem noi cu adevarat si nu cine vrem noi sa ne proiectam.
Dar este umorul universal? Daca da, de ce si ce vrea sa inseamna asta? Iar daca nu, care sunt granitele?
Bineinteles, exista culturi diferite. Ratiunea noastra ne spune ca oamenii sunt diferiti. Dar suntem noi chiar asa in fapt? Paream a fi altfel, desi suntem la fel?
Gandeste-te putin. Nu ti s-a intamplat niciodata sa faci o gluma si ca cei de langa tine sa nu o inteleaga? Si ajungi sa razi singur in timp ce ceilalti se uita la tine ca la un nebun. Nu ti s-a intamplat sa razi in timpul cursului si sa te intrebi apoi in gand de ce colegii tai nu gasesc asta comic? Dar de ce? Suntem noi de pe planete diferite? Sunt culturile noastre atat de diferite? Limba este aceeasi. Nu pot toti sa inteleaga corect cuvintele sau sa le traduca? Care sunt granitele umorului?
Deci, povestea mea. De ex, cand cineva face o poza spun eu: ‘poza cu maimuta’, dar oamenii ma intreaba cine e maimuta. Dar nu e asta o expresie universala? Hmm… cred ca nu. Deci trebuie sa o explic. In tara mea, vara, merg unii oameni pe malul marii cu maimuta la plimbare si tipa in continuu: poza cu maimuta. Poza cu maimuta. De ce? Pai unii gasesc asta super toll sa se fotografieze cu un animal exotic. Apoi pot ei sa spuna ca au fost in jungla sau undeva exotic. Deci, totul e clar? Acum intelegi. Si nu gasesti asta amuzant? Hmm.. inca nu? Atunci mai dau un exemplu.
Borcanul cu castraveti. Cand ii spun cuiva castravete, nu gaseste asta amuzant, ci mai de graba ciudat. Da, castravete. Borcanul cu castraveti. In borcan sunt acstraveti diversi asa cum in viata exista oameni diferiti. De exemplu, Cucumberul(castravetele ala din Turcia bai), care sunt deliciosi, dar prea mari si artificiali. Sau Gherkinu(ala romanesc, zbarcitul), care arata hidosi si neuinform si sunt banai. Sau pickles(aia miciiiii bai, de muraturi). Ei sunt f mici si f draguti, dar se gasesc rar. Cu toate asta, mai sutn si acri. Deci, ca oamenii. Diverse culturi, diversi castraveti.
Si e mereu comic sa trebuiasca sa explic glumele. Dar ceea ce e si mai comic e ca dupa explicatie nimeni nu rade. Si cand ma gandesc la fetele voastre nezambitoare in timp ce imi cititi articolul, spun ca umorul nu e universal.
Dar unde e granita? Cu totii radem mai mult sau mai putin, iar zambetul este un semn international pentru pace si prietenie. Dar cuvintele? Ce se intampla cu el? Poate ca nu tine numai de cultura, ci si de personalitate
Pentru Alexandra: cel mai prost om pe care l-am cunoscut. Fara numaaaar.
Cel mai prost din curtea scolii sau cel mai prost castravecior din borcan? Hmmm Hmmm. Castravete sau proasta/prostul dreq? Hmmm Hmmm. Prostu dreq e prostu dreq. Ce poate fi mai mult de atat? E un prost, da prostul dreq. Oleleeee.
Dar castraveteleee? Cum e castraveteleee? Eu ce fel de castravete sunt?
1. Pickles – prea miciiii. muraaaati. acriiiii. prea condimentatiiii
2. Gherkins – prea uraaati. prea zbarciti. prea romanesti. prea banali. cam amari
3. Cucumbers – prea maari. artificiali. turcesti. scumpi.
Olelele, didi maica, care castravete esti tu? Nu pot sa fiu o lamaitzaaaaaaaaaaaaaaaa? Olelele. iar scriu ca un tampit. Dar poateee ca suuuuunt. poate ca suuuunt. oleleleee.
piesi: aceasta minunata categorisire si descriere a castravetilor a fost facuta in timpul minunatului si prea lungului curs de Studii Europene. O, daaa. V-am mai zis ca romanii sunt destepti, nu? Dar nu toooooti.
oleleleee didi maica, iesi dreq de pe internete. dute si plimba ursuuuu. ursuuuuu. olele. STOP
Cu dedicatie. Fara numar. Si cu talent. Si cu viata. Adica, dedic gluma, nu melodia. Self made. I am so smart uneoriiiiiiiii. Asa spun alti oameni despre romanii. Really. OK. Gluma:
Esti trist?
Ai o lama langa tine?
Te-ai bierberit azi?
muhahahaaaaaa. didi e un geniuuu. geniuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
ps: Nu. Am mancat azi Somon.
oleleleee, mama mia si valeleeeu azi am vazut ca m-a cautat cineva pe google dupa numele complet.
care esti baaaai? baaaai, anonimule, vino-n-coa si daca tot ai venit, da cu clickul in dreapta jos parca. asa asa. veeeezi.
multumesc.
noutati: oleleleeee. din pacate azi sunt euforica si nu pot sa scriu un post rational, in care sa explic minunea din Bayreuth. Da baaai, cititorule anonim, sunt aici. Stiai, nu? Muhahaaaa. Da. Asa. Ok. Acestea fiind spuse, iti doresc pofta buna, numai bine si sanatate.
Si in incheriere, corul ratelor(da baaaai, rate peste tot aici. in viata mea nu am vazut atatea) va doreste un paste fericit. Incheiem eroic cu Nirvana. Dedicatie, fara numar. A. Stai bai…. Lithium dedic. Dar cine sa fie norocusul? Sau norocoasa? Bai, anonimule, da cu clickul. Pana atunci, Violeta, te iubesc, vreau copii cu tine. Haidi paaaa.
Din seria povestiri din cripta urmeaza concertul ab4 de pe 24 iulie din Fabrica. Atentie! Acest post este scris la 1 saptamana dupa eveniment.
oleleleeeeeeeeeeeeeeeeeeee. cat de frumooooos a foooost. tot tot tot. cand i-am vazuuuuut. si cand ne-am pupaaaat de bun gasiiiiit. a fost asa emotionantttt. de cand asteptam asta. si la concert erau atat de muuuuulti oameniiii… nu am mai vazut atata lume la concert decat la IPR&Coma&Altar. iooooi. atatea fete noi si vechi. si ce dor imi era de ei. a venit si chakaaaa. si iooooooi. cand au inceput sa canteeee… eram like OMG OMG OMG. ce frumooooos. si zambeam in continuu si nu puteam sa imi opresc zambetul ala tamp de pe fata. si eram parca: nu imi vine sa creeeed. ce frumooooooooooos. ce dor mi-a fost de voooooooi. si cum dansau si cum se miscau si totul. era like… amazing. nu stiu un cuvant potrivit pentru concert. dar pur si simplu tot concertul nu am putut sa incetez sa zambesc. si radeam in continuu. si doar atat. a, mai si cantam, mai si dansam. si era asa frumooooooooos. nu aveam nevoie de nimic altceva in afara de ab4. dar de nimic altceva. era tot ce vroiam. e tot ce vreau. as putea face asta toata viata. sa merg la concertele lor. nici sete nu imi era. si m-am agitat destul, si nu imi era sete. pur si simplu nu vroiam nimic. i was only enjoying. oleleeee. ce frumos a foooost. si au cantaaaaat muuuuuuuuuuuuuuult. 2 oreeee. vaaaaaaaaaaai, ce frumos a foost.
siii siii siii… cand a zis doru ca imi dedica concertul eraaaaaaaaaaaaaaaam like aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaw. mi-au multumit si au zis: “asa ca didi, poti sa consideri ca in seara asta concertul este pentru tine”. si euuu eram nuuuu nuuuu. de ce sa imi multumiti mie? eu trebuie sa va multumesc voua. pentru muzica pentru tot tot tot. pentru ca pur si simplu mi-ati schimbat viata. da, suna patetic, dar asa e. chiar asa e. adica… am cunoscut atatia oameni tari prin voi… am ascultat atata muzica faina datorita voua… am trait atatea clipe faine… eu trebuie sa va multumesc. eu eu eu. deci, multumesc! si a fost asa frumooooos totul. si na, bineinteles ca am inceput sa plang… da da… nu m-am putut abtine. dar na, e ca un ritual sa plang la fiecare concert. de fericire. deciiii… a fost asa frumoooooooooooooos.
si am albumuuuuuuuuuuuuuuuul. yeeeeeeeeeeeeey. da, am eu. eu eu eu. ce frumooooos. ce frumoooos. dar ce frumoooos. si pana cu southpark. ioooooooi…
si toata tristetea pe care o aveam in mine era dusa, si totul nu mai conta. chiar cele 2 ore au fost mai faine ca orice. mai faine decat orice fel de placeri mintale sau trupesti. chiar a fost like OMMMMG. cel mai frumos lucru ever pentru mine. sa stau si sa ascult. multumesc muuuuult.
cum e in TrainSpotting. Choose a life. Choose a carrier. Choose a family etc etc etc… Instead, I chose not to choose life. I choose something else. And the reasons? They aren’t. Who needs reasons when you got ab4? Deci da. Supeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer.
gata… cuvintele sunt chiar… useless aici. Cum as putea sa exprim mai bine ce simt decat sa ascult muzica lor? So…. ab4
si dupa concert am fost cu enrico, luca, antonio si bivas sa mancam si eram like.. awwww… ce frumos. si italiana masii… cat de nasol e cand nu poti sa te exprimi datorita limbajului. si aveam atatea sa spun si na… futui… dar daca zambeam era tot ce conta. si am vb si cu bogdan mult, mai mult ca in toti anii si wow. na. kip in taci. soooooo.
Merci!