Archive for January, 2008

Primul pas pentru a fi un geniu.

Geniu

Exista vreun punct pe care daca nu il atingi atunci cand esti bebel, nu mai poti evolua si nu mai poti deveni cu adevarat genial? Este construit creierul nostru in asa fel incat, daca nu face la timp anumite conexiuni, daca nu leaga mai multe retele la timpul respectiv, e totul pierdut? Cat de mult mai poti evolua daca nu ai fost un mic geniu si in copilarie? Este acesta un handicap? Este un handicap irecuperabil?

Asta e o problema pe care mi-o pun de cateva luni si inca nu stiu ce sa raspund… in ce masura conteaza “cei 7 ani de acasa”… nu numai pt formarea “bunului-simt”, ci si pt dezvoltarea intelectuala.

Mi-ar placea sa se arate ca nu e chiar ataaaaaaaat de important unde te nasti si cum cresti, dar inclin sa cred ca daca unele lucruri nu se fac temeinic la momentul respectiv, atunci, ele nu mai pot fi recuperate. E un fel de preagtire sistematica de care ai parte in viata. Nu poti sari peste etape. Nu o sa ajungi tot la fel de sus ca cel care paseste treptat.

No comment »

Cat de liber poti fi intr-un vis?

Second Life

Traiesc vieti paralele. Dorm foarte mult(mai putin joi, cand nu dorm niciodata in timpul scolii :) )si visez intotdeauna cate ceva din care chiar nu vreau sa ma trezesc. Am senzatii atat de puternice, incat refuz sa ma mai intorc in viata reala, si ma trezesc brusc pe la 15:00, cand nu mai pot sa dorm si imi pare rau ca nu aflu cum se termina povestea. Si mereu vreau sa notez, dar spun ca nu am cum sa uit ce s-a intamplat. Si uit :D Cand eram micuta, imi scriam visele :) Descoperisem Freud pe atunci. Si imi propusesem sa le scriu pe toate, ca sa ma descopar pe mine insami prin ele. Am renuntat la idee, de comoditate, cel mai probabil, pe principiul “lasa pe maine ce poti face azi” :)

Aseara am visat ca eram o super mega actrita “noua Adela Popescu”. Si trebuia sa joc intr-o scena de asta mai sexi(deci nu porno) cu nu stiu cine, si nu vroiam. Nici nu credeam ca sunt atat de buna incat sa fiu eu in rolul principal. Povesti de iubire pe platou. Si ca de obiciei, eram complexata:D

Nu am reusit inca sa depasesc pragul ala in care sa pot face orice, fara sa ma gandesc “daca ma vede cineva”, “eu nu pot”… Cred ca sunt prea adanc bagate in subconstient chestiile astea, incat nici macar in locul in care ar fi trebuit sa fiu libera, sa fac ce vreau, nu mai pot scapa de ele.

Daca vreau sa ma distrez cu un cal sau cu Bin Laden sa o fac fara sa imi pese ca ma vede cineva, daca vreau sa ma mai sarut odata cu un fost prieten sau coleg sau altceva sa o fac, fara sa ma gandesc ca ma vede cineva. E un vis, ar trebui sa se intample astfel de lucruri pe care nu le poti face in viata reala. Nu te vede nimeni! Go for it! Probabil ma simt vinovata ca in subconstientul meu gandesc unele chestii, desi nu ar trebui. Noh… Si acum vreau sa experimentez Lucid Dreaming. :) Cred ca de fapt vreau sa renunt la tot felul de cutiute ce ma limiteaza. Le constientizez, dar nu e asa usor sa scapi de ele…

Pana la urma, nu sunt chiar vieti paralele, din moment ce subconstientul e punctul de intersectie. Cat de liber poti fi intr-un vis?

No comment »