Archive for June, 2007

S-a facut didi mare

1 octombrie 2006 – 21 iunie 2007. Tragem linie si socotim.

S-a dus si primul meu an de studentie, sau primii ani, pentru ca am fost de 2 ori anul I :) Am fentat timpul, sau el m-a fentat pe mine, pentru ca nu prea a vrut sa imi arate cum e sa fii liber, fara griji, sa ma pot sta si sa ma uit la timp in voie fara sa fac nimic altceva. Dar poate ca e mai bine asa :) Acelasi timp trece pe nesimte pe langa noi, si in loc sa il las sa treaca, il surprind in cunostinte si informatii noi. Da, a fost mai bine. Doar acum nu o sa zic ca a fost rau? :)

Ce am facut in acest an de zile?

Am implinit 20 de aniiiii. De Paste a fost ziua. Asteptam de mica anul 2007, stiam eu din calendar ca va pica Pastele pe 8 aprilie. M-am uitat iar in acelasi calendar si am vazut ca si prin 2025 va pica iar de ziua mea… Iar astept sa se intample, iar o sa regret dupa ca am imbatranit :)

Am stat departe de familie si de iubit… :(

Am invatat mai mult ca in toti cei 4 ani de liceu. Chiar mi-a facut placere sa invat. Acum stiu informatii utile, si nu tot felul de bazaconii cu care tot eram pisata pe vremea cand eram minora.

Am invatat sa ma descurc singura, de… fiind singura intr-un mareee oras ce era sa fac. Si chiar a inceput sa imi placa sa fiu pe propriile picioare. Ba chiar, ma simt cam prost cand incearca sa ma ajute ai mei, ca na, acum sunt mare.

Am intalnit 2 colective de oameni, care mai de care mai interesanti. Din pacate, nu am reusit sa ma apropii prea mult de niciuna. Mi-am facut cativa prieteni din fiecare parte, insa nu a fost cum imi povestea matusica, cu grupul, cu care as putea sa plec in fiecare saptamana altundeva… Nu.. Hai sa spun si cateva nume. Hihi. Larisa + Lav + Ralucuta. Si mi-a placut muuult de Maria(dar e secret, nu stie :p)

Am intalnit profesori atat de minuuuuuuuuunati. Mai ales la Filosofie. La Comunicare asa si asa. Dar la Filoosofie… nici nu va imaginati voi cititorilor, care nu i-ati cunoscut ce draguti pot fi. Vorbeau alti prieteni de la alte facultati de profesorii lor, si eu ma miram cum de oamenii aia s-au facut profesori, de sunt asa de rai. Dar na, si acum colegii mei s-au obisnuit cu indiferenta si rautatea lor, si asa vor considera ca fiind normal. Dar euuuu, eu am cei mai buni profesori. Cum imi spunea anul trecut o prietena, Monica, wiperush, atunci cand incerca sa ma convinga sa studiez aici ca odata cu invatarea filosofiei, oamenii devin mai blanzi, si asa sunt si profesorii. Nu pot sa ma abtin, si vreau sa dau cateva nume, pentru ca merita. Domnul Morar, Solcan, Minca, Totu(chiar daca m-a picat :) ), Stefanov(hihi) si muuuulti muuuulti altii.

Am fost Project Manager la Ad Connection, agentie de publicitate. Nu, nu a fost pe bune. Adica pe bani, ceva virtual, experimental, dar a fost fun.

Intr-un an de zile mi-am schimbat domiciliu de 3 ori :) Am experimentat tot ce se putea experimenta in materie de “casa” aici. Am stat cu prietenii, la camin, si in final, tot la familie.

Tot anul asta m-am despartit de o prietena tare draga mie din cauza unei neintelegeri, sau mai bine zis a felului in care a ales sa gestioneze o situatie care ma privea direct…

Am invatat per total cum e sa fii mare, sa imi deschid orizonturile, sa vad in perspectiva. Adevarul e ca nu mai dau bani la cersetori, am o placere deosebita cand fac blatul pe ratb, dar imi place sa bag cartela la metrou oamenilor necunoscuti.

A fost un supeeer an! Let’s do it again!

No comment »

Un copil poate face lumea mai buna

Gramo kid

19 iunie 2007. Scrieti data undeva. Cu siguranta vom auzi de ziua asta peste ani si ani la stiri. Cum erau buletinele alea de stiri, calendare cu “Ce s-a intamplat AZI”. Well, azi s-a nascut Gramo – kid, sau Razvan. Dintr-o alta lume a intrat in lumea lui Gramo, cea care mi se pare mie o lume tare frumoasa. Norocosi parintii, norocos si Razvan. :) Ati notat data, da? :)

No comment »

De ce e bine sa scrii uneori?

When I write down my thoughts, they do not escape me. This action makes me remember my strength which I forget at all times. I educate myself proportionately to my captured thought. I aim only to distinguish the contradiction between my mind and nothingness.” Issidore Ducasse (Comte de Lautreamont)

No comment »

Short stories with tragic end

Bubu si Ruza

Era odata doua buburuze. Ce ciudat. Bubu si Ruza le spunea. Ele stiau, dar parca nu realizau. Bubu o placea mult pe Ruza pentru ca ea avea 7 pete frumoase, cum nu mai vazuse. De un negru ca si carbunele. 7! Era perfecta. Desi toate buburuzele aveau 7 pete, Ruza lui i se parea unica. Ruza si ea il iubea. Dar in secret. Era tare orgolioasa. Ruza era oldfashion. Credea inca in faza ca insectul trebuie sa ceara prietenia. Si astepta. Nu putea sa faca ea primul pas. Nu se cadea. Ruza era un pui, kidutz de gargarita. Zilele treceau, cei doi se vedeau, vorbeau, ba chiar imparteau si mici insectute, dar atat. Si cei doi sperau. Bubu e un timid si jumatate. Se facea roz in pometi cand o vedea si nu putea sa ii spuna nimic. Timpul trecea… si trecea… si Bubu si cu Ruza se iubeau… dar in secret… ca doua gargarite frumoase. O dragoste neimpartasita e uneori mai frumoasa ca una adevarata pentru ca e pura. Nu ti-o strica nimeni. E a ta. Tu o modelezi, in gandul tau si in inima ta. Dar doar a ta… Intr-o zi, Bubu ii spune: Ruza, vrei sa fii prietena mea? Insa Ruza… de atata asteptare si de atatea iluzii devine vaca domnului… Nu calca buburuze, deoarece calci pe suflete!

No comment »