Castravete

Daca ai putea sa te intalnesti cu Eul tau si sa iti faca cunostinta cu celelalte vieti pe care le-ai trait, ce curiozitati ai avea? Eu m-am gandit deja la cateva intrebari, iar acum trebuie doar sa ma intreb si sa imi raspund singura. E fain sa vezi cum ai fost, ce ai facut, la ce te gandeai. Pentru a intelege mai bine cine esti si ce creezi acum. Acum si in viitor.

*Am fost amuzanta? Ce tip de glume faceam?

* Cum erau prietenii mei? Cat de mult ii iubeam? Existau castravetii (prietenie adevarata)?

* Cum era familia mea si ce fel de relatie aveam? Eram apropiati? Aveam familie?

* Eram draguta? Eram atractiva? Eram lovely?

* Ma iubeam oamenii? Ce iubeau cel mai mult la mine?

* Mi-am gasit jumatatea perfecta? Cand? Cum? Dragoste la prima vedere? Cum se simte iubirea atunci cand iti intalnesti sufletul pereche?

* Am avut copii? Ce fel de parinte am fost?

* Mi-am gasit rostul in viata? Care a fost de-a lungul timpului?

* Ce culoare eram?

* Ce chestii nasoale am facut?

* Aveam o relatie speciala cu natura si muzica?

* Imi placea arta?

* Ce imi placea sa fac cel mai mult?

* Ce ma intrista? Ce bucurii aveam?

* Care era ocupatia principala in viata? Ce faceam cel mai des? Ce meserie aveam?

* De ce imi era frica?

* Eram inteleapta?

* Eram fericita?

So. Cam asta as intreba eu. Voi? Anyone?

Pe scurt. Sunt in orasel acum. Nu am mai coborat de o saptamana aici. Ciudat e sa vezi masini si oameni diferiti si magazine si chestii de astea. Am 2 saptamani si 2 zile cred de cand sunt aici. Am coborat de 3 ori in oras. Prima oara dupa 1 zi, apoi dupa 3 zile, apoi dupa 1 saptamana. Ma intreb cand voi mai cobori data viitoare. E tare bine acolo sus. In padure.

E cel mai bine. Fac tot felul de chestii si ma gandesc la tot felul de chestii si simt tot felul de chestii. E diferit fata de inceput. Acum nu mai privesc totul ca un total, o fericire general, incet incet incerc sa ma integrez si sa inteleg mai mult, sa cunosc oamenii, indivizii. Si e din ce in ce mai minunat pe zi ce trece!

E bine. Nici nu mi-as fi imaginat ca exista oameni atat de frumosi intr-un singur loc. Cum s-au gandit ei sa se adune aici, nu stiu exact, dar e minunat pur si simplu.

Timpul trece altfel. Aici. Pur si simplu. trece altfel. Si e minunat. Nu prea stiu ce sa scriu, decat ca sunt fericita

… Cand te gandesti in mintea ta un loc. Cand iti imaginezi un loc cu toate detaliile. Cand simti ca exista asa ceva lume. Cand vezi ca asa ceva e real. Cand vezi ca tot ce ti-ai imaginat vreodata, toate visele tale devin realitate. E pur si simplu. Exista. Nu exista doar in mintea mea. Exista. Asa e aici. Ca locul cel mai minunat pe care am putut sa mi-l imaginez eu vreodata.

Oameni. Oameni fericiti. Aici e bunatatea, aici e acceptare, aici e muzica, aici e iubire, aici e totul. Pur si simplu. Aici pentru mine e fericirea. Aici. Unii oameni canta, altii danseaza, altii au grija de copii, altii gatesc, altii mananca, altii ajuta. dar toti zambesc. Toti oamenii zambesc. E pur si simplu … minunat. Minunat.

Nu pot sa fac poze. Deocamdata nu. Pentru ca nu ar exprima ce este aici de fapt. Aici e cum mi-am imaginat eu lumea. Exact asa. E mai mult decat imagini, e mai mult decat un munte, e mai mult decat oameni. E mai mult… e cam totul. Si e tare bine aici! Aici e ataaaat de bine!

Si bucuria aia pura cand primesti ceva. Si bucuria aia pura cand imparti ceva. Si zambetele. Intotdeauna zambete. Si imbratisari. Si sunete. Si mirosuri. Si absolut tot. MINUNAT!!!

Gata. Spania scrie pe mine. Fericire mi-ar placea sa scrie deasemenea. Iar inceputul e mai mult decat promitator, mai mult decat m-as fi asteptat. Am facut ataaaaaaaatea chestii azi, pe care nu le-as fi putut face “acasaica”. Am cantat, am dansat, am baut palinca, am sarbatorit ziua Europei. Cu bucurie. Impreuna cu sute de alti oameni de toate natiile. Pur si simplu spontaneitate. Ceea ce imi lipsea si ceea ce ne lipseste. Spontaneitatea de a incepe “fiesta” pe strada. Acum. De a trece de la muzica la dans la teatru, iar la dans, iar la muzica. Pur si simplu. Din senin. Aceeasi oameni. A fost minunat sa fiu alaturi de oameni ataaat de linistiti si relaxati, care pur si simplu … se bucurau! Bucurie!

Lavinia. Tare ma bucur ca am ales sa trec prin Madrid in drumul meu spre Sud. Tare ma bucur. Conexiunea e acolo. Vorbim, nu vorbim, e acolo. Conexiunea! Ne gandeam noi demult ca poate om fi suflete pereche. Dar ne certam prea mult. Dar din iubire si prea multa simpatie. Citisem undeva ca sufletele pereche te arata pe tine insuti, nu trebuie sa stai cu ele. Trebuie sa iei cel mai bun si sa inveti. Si atat.

A fost o mare sarbatoare azi cu tot felul de oameni. Cand am ajuns, era fix teatrul Masca cu dansuri si muzica romaneasca! Nu s-o fi dansat si didina un pic cu batisca? Ba cum sa nu! Nu o fi baut o chestie de fructe de baobab dina ech Senegal? Ba chiar da! Nu o fi vazut un domn care facea echilibristica si transmitea emotie prin toti porii? Ba da, s-a si emotionat! Si apoi break dance cu niste baieti. Si apoi dans din Balcani. Ce minunat! Toata lumea dansa. TOATA LUMEA! Minunat sa simti energia in aer. Minunat! DA!

Si era un perete cu desene ce semnificau o casa. Si ma gandeam DAAAAA. Casa mea nu are pereti. Nu are pereti!  Nu are pereti!!! Si apoi si bicimania galbena! Minunat, doamnelor si domnilor. Eu voi fi fericita. Va promit

Doar ce m-am intors de la concertul din Control. Am fost pe planeta muzica, unde exista doar fericire. Nu exista durere pe planeta muzica Luna Amara. M-am ciupit, m-am zgariat sa vad daca simt ceva negativ. Dar nu, doar fericire. Fericire pura. Muzica e fericire si iubire. Si a fost minunat concertul. MINUNAT. Atat de minunat, incat am intrat in transa. In timpul unei melodii, pe care nu o stiu dupa nume (cea cantata la voce de mihnea cu love you ). Si nu am mai iesit. Stiti momentele alea in care zambesti incontinuu si faci febra musculara si nu poti sa te abtii? Stiti momentele alea de fericire si in care nu iti mai trebuie nimic? Le stiti si voi Ca doar si voi sunteti de pe planeta muzica. Asa a fost concertul din seara asta pentru mine. Cine are nevoie de altceva? De alcool, de droguri, de tigari, de orice? Cand exista muzica si concerte ataaaaaaaat de minunate, nu iti mai trebuie nimic si nu ai nevoie de nimic sa fii fericit.

Multumesc dragii mei pentru aceasta calatorie minunata prin mine si prin voi. Ataaaat de fericita am mai fost doar la un concert. La Massive Attack, intr-o toamna. Tot asa am intrat in transa si nu puteam sa ma misc pentru ca imi era muzica pe sub piele. Minunat, dragii mei Va doresc cat mai multe concerte minunate si sa faceti cat mai multi oameni fericiti. Pentru ca de la o vreme, cam asa e…

Si am fost si in Vama sambata. Si acolo mi s-a parut ca aud cea mai minunata melodiuta din viata mea. Ciudat. Acum am auzit alta melodiuta cea mai frumoasa din viata mea (cea al carei nume nu il stiu, dar iti intra pe sub piele de nu poti sa te mai misti). Minunat!

Si atat. Nici nu stiu ce as putea sa va mai zic. Decat multa inspiratie pe viitor si pasiune in ceea ce faceti. Si ne mai auzim … curand. La un moment dat. A, si vroiam sa va mai zic ca imi venea sa strig Aristotel cand ati cantat mirare. Pentru ca asa se naste filosofia, din mirare (zise Aristotel). Asa se naste iubirea. Din muzica (ziserati voi).

Cu drag,
diana

Bai, eu cred ca m-am maturizat. In ultimele luni.

Mi-am citit posturile mai vechi de tot si pur si simplu, nu mai empatizam. Adica ba da… dar… cred ca acum privesc lumea altfel. Ar fi o gramada de chestii. Ca de ex, inainte mi se parea libertatea cea mai importanta, credeam ca o relatie te inchide si te limiteaza, traitul in moment era inainte perfect. Si etc… Acum … e diferit.

Plus, mi-am mai facut un test pe FB si cica my real age is 31, iar eu nu am decat 23.

Nici nu stiu exact in ce stare sunt acum si cum ma simt ca mi-am dat seama de asta. Trista? Vesela? Fericita? Dezamagita? Ciudat clar.

Ma duc sa ma culc. Soarele e de ceva timp pe cer. Dar vroiam sa scriu asta neaparat …

Am o gramada, gramada de lucruri si imagini in minte, si as vrea sa nu le pierd. As vrea sa le scriu, sa le desenez, sa le pictez, sa le surprind. Sa imi ramana in minte mereu. Sa imi schimbe modul in care privesc lumea. Sa nu uitam momentele minunate.

Imi vin in minte o pajiste galbena, multa verdeata si in spate marea, gustul de clatite cu dulceata de visine, melodia Ciudat de la Luna Amara, concertul prea minunat, luna cea mare si frumoasa care iesea din apa, culorile, tot galbenul pe care l-am vazut mai mult ca niciodata in viata mea, tricolorul, dinozaurul mov si etc Imi vine in minte imagini, senzatii, stari, sentimente, ganduri pe care nu as vrea sa le pierd. NU. Sunt ale mele. Le iau cu mine. Sa nu uitam…

Si fazanul si D si X si W. Si soarele si vantul. Si distrusii. Si esecurile 5 din 20. Si murdarica si placinta si pateul si marul. Si catifeaua Si sticla de vin rosu si alte minuni. Si melcii, si nisipul si verdele. Si tot. Si Fluturii Nu Mai Au Stomac.

Si fericirea. Sa nu uitam clipele de fericire Nu le uitam. Nu vom mai fi tristi de acum inainte, pentru ca nu uitam clipele de fericire.

M-am ars. M-am prajit. M-am topit. De tot. Mai ales pe nas

Daca ar exista un buton pe care sa il apesi si automat sa iti aduci aminte cum e sa fii fericit, atunci oamenii nu ar mai fi tristi. Si-ar aduce aminte ce frumos e sa fii fericit si ar face orice sa fie fericiti. Asa, nu exista buton. Exista timpul asta lung, asa ca oamenii sunt tristi, ca au uitat ce minunat e sa fii fericit.

Eu imi doresc un buton de ala pe care sa il apas uneori si sa zica: “sa nu uitam … ce frumos e sa fii fericit!”. DA!

E, dar nu stiu daca exista asa ceva. Ar trebui sa ma interesez unde gasesc. Daca scriu cu pixul pe mana oare functioneaza macar o perioada?

Vai, Vai, Vai!

Gata. Incepem. Mai incepusem eu de tare multe ori, dar de fiecare data nu am putut sa compun nici macar 2 fraze coerente. Hai ca poate luna aprilie e cu noroc, sau cel putin sfarsitul lunii. Ca inceputul a fost cel mai prost inceput de primavara ever. Cu gandit mult, panica, regandit mult, si iar gandit si analizat si de astea.

DAR gata. Acum scriem. Ce sa scriem? Lucruri imbucuratoare. A, ce am invatat eu lunile asta. Cel mai important!!!! E sa iei decizii repede, pentru ca procesul de a nu lua decizii si a te gandi e cel mai intunecat proces. Vai, ce nasol e sa te gandesti incontinuu la ce vei face si sa te tot gandesti sa analizezi toate optiunile. Sa nu ai nicio stabilitate, dar sa te gandesti la cum ar fi… Foarte, foarte, foarte nasol. Dar acum, gata. Stabilitate maica! Stiu ce fac. Stii cum ma simt? De abia acum ma simt libera. Cand aveam 100 de optiuni si ma tot gandeam, nu ma simteam libera deloc. Adica, eram prinsa in ganduri. Acum, acum, acum NU Sa stii ce faci e cel mai ok! Chiar daca planul pe care ti-l faci nu e cel mai ok, dar macar e ceva. DA!

Asa. Altceva? Hai sa nu mai scriem despre ce perioada naspa am avut in ultimele 6 luni. Ganduri intunecate, de astea. Foarte. Ganduri intunecate, comunicare deloc. De astea. Nu clasice, nu frumoase, urat. urat. urat. DAR vai, acum e bine!

AAAA. Unde plec. Plec la comunitatile de hipioti din Spania. Habar n-am ce o sa fac acolo. Habar n-am. Dar cred ca o sa fie frumos. Cel putin asa simt eu, ca o sa fie minunat. Nu stiu de ce, dar asa simt. Vai, maica, de cand nu am mai fost si eu un pic bucuroasa. Ce bine e sa fii bucuros. Va doresc tuturor bucurii!!!

Dap. Gata. Ce sa mai scriem? Nu mai scriem mai nimic. A… ba da, scriem ca imi doresc sa fiu LUMINOASA iar Si zambareata. Si de astea. Si mi-as dori si planuri pe termen scurt. DA. Adica, nu stiu ce voi face pe viitorul indepartat. Nu mi-am rezervat bilet de intors. Nu stiu daca dau la master, la ce master, daca in Berlin, Copenhaga sau Bucuresti, daca ma duc in India, daca raman in Spania, daca festival, daca un job care sa ma bucure, voluntariat. Habar n-am. Dar acum hai sa ne bucuram un pic de zile fericite! Gata. Bucurie! Cu totii, bucurie.

Maine ma mut si de sambata e libera. Uite detaliile cu poze artistice cu tot : )

Pai garsoniera e micuta, vreo 20mp. Intri pe usa, urci cateva scari in spirala si dai de o camaruta cu tot cu bucatarie in ea. Apoi mai e  o baie mica cu o chiuveta, un veceu turcesc care e si loc de dus in acelasi timp. In camaruta exista un dulap, 2 fotolii, o masa, niste rafturi de bucatarie, o bibliotecuta, un covor si un fel de canapea – pat care de fapt e o saltea doar(am scos eu lemnele ca sa fie mai confortabil). Geamurile sunt old fashion si exista si un balcon fals. A, si un tablou cu 2 catei care e uita fix la tine incontinuu si maica domnului pe perete.

Partea frumoasa e ca e langa Cismigiu, la intersectia Popa Tatu cu Bethelot, fix langa B52. Pe jos, faci 15 minute pana la Romana si 20 pana la Universitate. Zona e super linistita si luminoasa, poti umbla noaptea prin zona ca e safe. Si costa 700 RON pret fix pe luna. Cheltuielile sunt in functie de cat consumi. Noi am platit 2 persoane pana in 170 RON/ luna (cu gaze, apa si electricitate). Incalzirea pe gaze si apa calda mereu.

Partea proasta e incalzirea. Exista o soba pe gaze in camera. Consuma putin, e drept – intr-o luna de iarna nu am platit mai mult de 130RON, dar e cam friguroasa. Asta pentru ca nu poti dormi cu soba, nu poti lasa soba aprinsa cand nu esti acasa. Iar cand vii seara e frigut. Dar noi am gasit metode alternative – aprindem si cuptorul si ne incalzim. Dar e un proces asta

Casa e veche, e drept. Dar e portocalie! : ) Si na, pret/ calitate se merita intr-un fel daca nu ai pretentii prea mari, dar vrei sa stai in centru si nu prea ai bani. Am stat aici 3 luni si prietena mea 4 luni, dar am gasit ceva mult ok si de asta plecam.

Uite si pozele: Read the rest of this entry »